Numărul de identificare, datele de contact ale fabricantului și regulile pentru codul QR conform art. 15 PPWR — explicate clar, cu un exemplu de etichetă.
Articolul 15 din Regulamentul (UE) 2025/40 stabilește două obligații independente, care sunt aproape întotdeauna confundate, deoarece ambele sunt reunite sub denumirea comună de „etichetare PPWR”.
Alineatul (5) impune un marcaj de identificare : ambalajul trebuie să poarte un număr de tip, de lot sau de serie ori un alt element care permite identificarea clară a acestuia. Scopul este trasabilitatea în cazul supravegherii pieței sau al unei rechemări.
Alineatul (6) impune în plus datele de contact ale fabricantului : numele, denumirea comercială înregistrată sau marca, adresa poștală și, dacă există, datele de contact electronice.
Un nume de marcă tipărit nu îndeplinește singur niciuna dintre aceste două obligații — nu este nici număr de identificare, nici o adresă poștală completă care să permită contactul. Ambele obligații se aplică de la 12 august 2026 în toate statele membre ale UE, direct, fără transpunere în legislația națională și independent una de cealaltă.
Tehnic da, dar temeiul juridic diferă între cele două alineate — merită știut în cazul unei eventuale discuții cu o autoritate de supraveghere a pieței.
Pentru datele de contact (alin. (6)) , textul regulamentului menționează explicit codul QR sau un alt purtător de date ca alternativă echivalentă tipăririi directe pe ambalaj.
Pentru numărul de identificare (alin. (5)) , formularea este diferită: aici textul nu menționează codul QR ca alternativă separată. Singura excepție prevăzută este documentul însoțitor — și numai dacă dimensiunea sau natura ambalajului face imposibilă marcarea directă.
În practică, majoritatea companiilor pun totuși ambele informații în același cod QR — acest lucru este permis și obișnuit. Însă, în ceea ce privește în mod specific numărul de identificare, această practică se sprijină mai degrabă pe cerința generală de lizibilitate din art. 15(7) decât pe o alternativă QR menționată explicit. Pentru implementarea de zi cu zi, de obicei nu contează; pentru o justificare juridică solidă, contează.
Doar ca excepție, nu ca soluție implicită — iar condițiile diferă în funcție de informația în cauză.
Pentru numărul de identificare (alin. (5)), documentul însoțitor este prevăzut explicit, dar este legat de o condiție: dimensiunea sau natura ambalajului trebuie să facă obiectiv imposibilă tipărirea directă. Exemplul clasic din ghidurile oficiale este un pahar mic de iaurt pe care pur și simplu nu există loc.
Pentru datele de contact (alin. (6)) se aplică o ordine în trepte: mai întâi tipărirea pe ambalaj, dacă nu este posibil, un cod QR sau alt purtător de date și abia dacă niciuna nu funcționează, un document însoțitor.
În cazul obișnuit — când există încă loc pe ambalaj — trimiterea la un document însoțitor nu este suficientă pentru a înlocui obligația de etichetare directă. Excepția este formulată restrictiv și nu ar trebui folosită ca soluție implicită comodă.
Nu, iar această confuzie este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care companiile au în minte un termen greșit.
Subiectul acestei pagini, art. 15, se referă la numărul de identificare și la datele de contact ale fabricantului. Se aplică direct de la 12 august 2026, fără niciun act de punere în aplicare suplimentar.
Art. 12 se referă la pictogramele de sortare armonizate, care trebuie să le arate consumatorilor cum să elimine corect ambalajul. Această obligație depinde de un act de punere în aplicare al Comisiei Europene care nu a fost încă adoptat și intră în vigoare cel mai devreme la 12 august 2028.
Dacă întâlniți afirmația că simbolurile obligatorii de reciclare trebuie să apară „deja” pe fiecare ambalaj, aceasta se bazează fie pe un termen greșit, fie pe confundarea celor două dispoziții.
Art. 15 nu face distincție în funcție de nivelul ambalajului. Ambalajul de vânzare, ambalajul grupat (care reunește mai multe unități) și ambalajul pentru transport sunt acoperite în egală măsură, cu condiția ca fiecare să fie introdus pe piață ca ambalaj de sine stătător în sensul PPWR.
În practică: un magazin online care expediază mărfuri într-o cutie cu propriul logo trebuie să eticheteze și această cutie — este un nivel de ambalare de sine stătător, nu doar un înveliș neutru de transport.
Excepția o constituie situațiile în care un nivel de ambalare nu este niciodată introdus pe piață în mod independent, ci rămâne doar o componentă a unei unități mai mari deja etichetate — de verificat de la caz la caz, în funcție de lanțul dumneavoastră real de aprovizionare.
Regulamentul nu cere literal o corespondență exactă, dar scopul regulii indică clar această direcție: numărul de identificare trebuie să permită unei autorități de supraveghere a pieței să ajungă de la ambalajul de pe raft la documentația tehnică și la declarația de conformitate UE corespunzătoare (art. 15(5) coroborat cu art. 39).
Dacă numărul nu duce nicăieri sau trimite la o declarație care acoperă o altă configurație de ambalaj, funcția de identificare nu este îndeplinită în fapt — din perspectiva autorității, pare că acest ambalaj concret nu are nicio corespondență valabilă.
Calea sigură în practică: folosiți același număr (sau o legătură clar trasabilă) atât pe etichetă, cât și în declarația de conformitate, în loc să mențineți două sisteme de numerotare separate.
Depinde de cât de univoc este legat acest SKU de o singură configurație de ambalaj — nu de existența unui număr ca atare.
Dacă același SKU corespunde întotdeauna aceluiași ambalaj — același material, același furnizor, aceeași construcție — poate servi fără probleme ca marcaj de identificare; nu este necesar un număr separat, creat special pentru ambalaj.
Problema apare dacă același SKU este aprovizionat în timp de la furnizori sau fabrici diferite, cu ambalaje diferite. În acest caz, numărul nu mai indică univoc un singur ambalaj, iar funcția de identificare urmărită de art. 15(5) nu este îndeplinită.
Întrebările frecvente actualizate ale Comisiei Europene clarifică, de asemenea, că nu fiecare unitate de ambalaj standardizată are nevoie de propriul număr separat — mai multe unități identice din același lot pot avea un număr comun, atâta timp cât configurația lor nu diferă.
Nu. Art. 15 nu impune pe ambalajul propriu-zis nici o listă a componentelor materiale, nici indicarea materialelor utilizate — nici ca text, nici ascunse într-un cod QR.
Aceste informații țin de documentația tehnică, întocmită și păstrată ca parte a procedurii de evaluare a conformității conform art. 38. Ea trebuie pusă la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței la cerere, dar nu trebuie afișată pe ambalaj pentru public sau pentru clientul final.
Pe ambalajul propriu-zis trebuie să fie vizibile doar cele două elemente descrise mai sus: numărul de identificare și datele de contact ale fabricantului.
Nu — pentru cazul concret al stocului deja produs, dar neintrodus încă pe piață, Comisia Europeană a clarificat explicit acest lucru în întrebările frecvente PPWR actualizate din august 2026: ambalajele fabricate înainte de termen, dar neintroduse încă pe piață, nu trebuie distruse, refabricate sau reetichetate doar pentru a adăuga acest marcaj. Informațiile cerute de alineatele (5) și (6) pot fi furnizate, în această situație tranzitorie, printr-un document însoțitor — lucru valabil explicit și pentru ambalajele reutilizabile aflate deja în circulație.
Merită înțeles exact domeniul acestei clarificări: se referă doar la obligația de etichetare conform art. 15(5) și (6) pentru stocul existent la data termenului. Nu este o perioadă de tranziție generală pentru toate obligațiile PPWR — restricțiile privind substanțele, cum ar fi limitele PFAS din art. 5, de exemplu, nu sunt acoperite.
Regulamentul nu prevede un design fix — contează doar ca informațiile cerute să fie prezente, lizibile și atribuibile alineatului corect, nu un anumit aspect grafic.
În exemplu, DE-2026-00482-A este numărul de identificare conform alin. (5) — trebuie tipărit pe ambalaj; pentru acest câmp, codul QR nu este menționat ca alternativă. Blocul cu denumirea companiei, adresa și datele de contact acoperă alin. (6) — aici tipărirea și codul QR sunt echivalente. Codul QR din exemplu este doar un purtător opțional pentru acest al doilea bloc, nu un înlocuitor al numărului tipărit.
O astfel de etichetă, cu câmpuri formatate automat pentru țara de destinație, poate fi creată cu Generator de etichete PPWR — gratuit.
Toate informațiile de pe această pagină se referă la articolul 15 (obligațiile fabricanților, în special alineatele (5)–(7)) și la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2025/40 (PPWR), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 22 ianuarie 2025 și aplicabil de la 12 august 2026.
Textul integral al Regulamentului (UE) 2025/40 pe EUR-Lex (în engleză) →
Întrebările frecvente ale Comisiei Europene privind PPWR (august 2026) →
Întrebările frecvente ale Comisiei nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar clarifică multe întrebări de interpretare — inclusiv etichetarea stocurilor existente la data termenului. Acest articol nu înlocuiește consultanța juridică individuală.
Subiecte conexe: Declarația de conformitate PPWR — cine are nevoie de ea și de ce · Generator de etichete PPWR