Green Claims: interdicția afirmațiilor de mediu de la 27.09.2026

Este Directiva (UE) 2024/825 privind capacitarea consumatorilor pentru tranziția verde — cunoscută ca „EmpCo” sau „ECGT”. A fost adoptată la 28 februarie 2024 și modifică două directive UE existente privind protecția consumatorilor: Directiva privind practicile comerciale neloiale (2005/29/CE) și Directiva privind drepturile consumatorilor (2011/83/UE).

Deoarece pe internet există o confuzie considerabilă, se impune o clarificare: a existat și o propunere separată, numită „Green Claims Directive”, care ar fi introdus pentru fiecare afirmație de mediu explicită cerințe de dovadă și verificare mult mai detaliate decât în prezent. În iunie 2025, Comisia și-a anunțat intenția de a retrage această propunere, iar trilogul planificat pentru acea lună a fost anulat în consecință — propunerea nu a fost însă retrasă oficial, iar statutul ei a rămas neclar în acea perioadă. Directiva (UE) 2024/825 descrisă aici nu este afectată în niciun fel de acest lucru și se aplică la data stabilită, indiferent de soarta celeilalte propuneri.

Statele membre trebuiau să transpună directiva în dreptul național până la 27 martie 2026. Directiva se aplică de la 27 septembrie 2026 — adică de la această dată devine obligatorie din punct de vedere juridic pentru companii.

Directiva nu prevede o perioadă de tranziție pentru stocurile deja produse sau pentru materialele publicitare existente. Nu există nici excepții pentru întreprinderile mici și mijlocii. Din acest punct de vedere, ea diferă de alte reglementări UE, care acordă adesea mai mult timp întreprinderilor mici.

Sunt interzise afirmațiile de mediu generale și nefundamentate care sugerează un impact pozitiv asupra mediului fără a se baza pe un fapt concret, demonstrabil. Exemple menționate frecvent sunt termeni precum „prietenos cu mediul”, „prietenos cu clima”, „verde”, „eco”, „prietenos cu natura”.

Esențial nu este termenul în sine, ci principiul din spatele lui: o afirmație despre un produs sau despre companie în ansamblu este admisibilă doar dacă este susținută de o dovadă recunoscută — de exemplu eticheta ecologică a UE sau o altă bază comparabilă, verificată independent. Fără o astfel de dovadă, afirmația este considerată generică și, prin urmare, nu este permisă, chiar dacă este adevărată.

Nu în mod absolut, dar în practică interdicția acoperă marea majoritate a utilizărilor actuale. O afirmație de neutralitate climatică este interzisă explicit dacă se bazează pe achiziționarea de certificate de compensare, și nu pe o reducere reală a emisiilor în cadrul companiei — indiferent de calitatea certificatelor folosite.

Problema pentru mulți vânzători: marea majoritate a afirmațiilor „neutru climatic” folosite în prezent se bazează tocmai pe acest model de compensare, nu pe o reducere reală și demonstrabilă a propriilor emisii. Companiile care doresc să folosească în continuare această afirmație după data aplicării vor trebui să revizuiască nu doar formularea, ci și calculul amprentei climatice care stă la baza ei.

Tocmai acest tip de etichetă de sustenabilitate creată sau certificată de propria companie este una dintre cele douăsprezece practici nou interzise — indiferent de formulare. Conform directivei, o etichetă de sustenabilitate este permisă doar dacă se bazează pe un sistem de certificare recunoscut, susținut de un proces de control independent și verificabil.

În practică, aceasta înseamnă: un simbol cu frunză verde sau un logo „eco” creat de companie, nesusținut de o certificare externă reală și pus pur și simplu pe ambalaj, intră sub incidența acestei interdicții. O astfel de încălcare nu poate fi detectată de un instrument de text precum al nostru — trebuie să verificați separat etichetele/graficele dumneavoastră.

Directiva se aplică în întreaga UE, în toate cele 27 de state membre. Ca orice directivă UE, nu este un act direct aplicabil — fiecare stat membru trebuie să transpună același conținut de bază în legislația sa națională. Prin urmare, principiile de bază și data aplicării sunt aceleași peste tot.

Pot exista diferențe în aplicarea practică: ce autoritate este competentă, cât de intens se fac controalele și cum sunt structurate exact sancțiunile depinde de fiecare stat membru. Pentru vânzătorii activi în mai multe țări UE — de exemplu pe diferite marketplace-uri Amazon — aceasta înseamnă că standardul de evaluare este același peste tot, dar riscul de control poate varia de la o țară la alta.

Aici trebuie să fiți prudenți cu cifrele generale. Directiva însăși nu stabilește o sancțiune unică, fixă la nivelul UE pentru fiecare încălcare — statele membre sunt obligate să prevadă sancțiuni efective, proporționale și disuasive.

Pentru încălcările pe scară largă cu dimensiune la nivelul UE, în care mai multe autorități naționale acționează coordonat, statele membre trebuie să prevadă o amendă maximă de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală a comerciantului; dacă aceste date nu sunt disponibile, se aplică un prag minim de 2 milioane de euro. Reglementările naționale pot stabili praguri mai ridicate. Aceasta nu înseamnă că fiecare vânzător mic va plăti automat 4% din cifra de afaceri pentru un cuvânt problematic. Înseamnă însă că subiectul nu trebuie tratat ca o simplă chestiune de marketing.

Noile reguli se aplică de la 27 septembrie 2026. Totodată, în iunie 2026, autoritățile europene de protecție a consumatorilor au publicat principii comune privind așa-numitele situații de „stoc vechi” pentru produse sau ambalaje cu afirmații de mediu sau etichete de sustenabilitate care au fost produse, comandate, distribuite sau se aflau deja în stoc înainte de 27 septembrie 2026.

Autoritățile subliniază o abordare proporțională și coordonată a acestor stocuri vechi și se așteaptă ca vânzătorii să ia măsuri la timp pentru a-și adapta practicile comerciale. Nu se poate presupune pur și simplu: „acest produs a fost fabricat înainte de 27 septembrie, deci pot folosi această afirmație pe termen nelimitat.” O astfel de presupunere generală merge prea departe.